Archive for Octombrie 2012

Promoveaza GSMRoShop si castiga – Samsung Galaxy Tab P6800 7.7

Octombrie 14, 2012

Pe site-ul http://www.gsmroshop.ro/ in magazinul  online telefoane mobile am gasit  Samsung Galaxy Tab P6800 7.7 http://www.gsmroshop.ro/cumpara/samsung-p6800-galaxy-tab-7-7-3807560

E foarte faina, dar fragila. In schimb are structura de rezistenta din metal, ceea ce face mult mai sigura tinerea tabletei de un colt, fara teama de indoire/obosire a plasticului.
Spre diferenta de P6810, are si 3G, deci mobilitate mult mai mare. Ecranul AMOLED reda imaginile bine, dar e destul de greu sa pui pe tableta prea multe filme potrivite pentru ea, deoarece unul ar ocupa vreun sfert din memoria incorporata. Imi place ca trece automat de pe Internetul Mobil pe Wireless, dar si modul pentru Avion sau dezactivarea separata a cautarilor de repetele Wireless, care ajuta enorm la economisirea bateriei.
M-am uitat la 2 filme si 2 episoade standard de serial pe net, timp in care bateria s-a consumat maxim 50%. Browserul integrat este bun, mai ales ca are Flash-ul preinstalat. Compatibilitatea cu Skype este superba – se aude bine de ambele parti, iar imaginea este clara si poate fi comutata usor intre Front & Back Camera. In plus am impresia ca detine Noise Canceling, deoarece in partea de sus are microfon suplimentare iar aceasta este singura explicatie pentru el.
Sunetul se percepe clar prin cele 2 difuzoare, desi e putin incomod sa te uiti la un film in Landscape si sa auzi sunetul venind dintr-o singura parte.
Aiurea rau: poti apela de pe ea. Nu vad rostul in a avea Internet PE Mobil (cu trafic limitat, platind ce este peste) si apeluri telefonice in loc de Internet Mobil (cu limita de transfer 3G, dupa care ai gratuit viteze mai mici). Daca voiam asta imi luam Samsung Galaxy Note.
Apropo de Note – nu cred ca se poate instala softul S Note. Ar fi fost fain.
Per total: se misca bine, arata si mai bine, iar imaginile sunt superbe. Fara pretentii de aplicatii specifice laptopurilor, este perfecta pentru cei care sunt mult pe drumuri si doresc acces la internet (e-mail si retele sociale), filme, poze (cu mici posibilitati de editare), SMS, Skype (gratuit cand esti pe un Wireless) si jocuri de ucis timpul. Isi merita pretul, iar diagonala este indicata pentru cei care o scot din buzunar si ca sa citeasca o carte.
Pro: Ecran AMOLED, cu claritate foarte buna si culori vii.
Bateria tine suprinzator de mult.
Foarte usor de personalizat.
Structura de baza din aluminiu.
Se pot transfera date pe ea fara a depinde de softuri suplimentare. (nu uita sa o deblochezi imediat dupa ce o conectezi la PC!)
Este mai usoara cu 30g decat Samsung GT P6200, desi are diagonala mai mare.
Cand obosesti sa citesti sau nu ai timp, poti asculta carti scrise in engleza folosind softul integrat.
GPS-ul se conecteaza rapid, iar softul de navigare e ok. Update real time, mai ales cu cartela de Internet Mobil activa.
Contra: Unele softuri si texte se vad aiurea pe rezolutia atat de mare.
Dictarea este amuzanta, intr-un sens negativ.
Nu poti muta pozele dupa bunul plac fara sa apelezi la PC.
Camera foto din spate are doar 3 MP.
La introducerea cartelei de Internet Mobil tinde sa nu o recunoasca. Recomand pornirea unei aplicatii care cere neaparat SIM-ul si, cu avertismenul pe ecran, introducerea SIM-ului. Functioneaza dupa ce se restarteaza singura.
Softul de navigare iti da optiunea sa pui ca tinta doar firme. Poate nu l-am studiat eu indeajuns…
Fara nici o aplicatie lansata, consuma minim 450 mb RAM (din 750 mb).

casa mea de vis

Octombrie 13, 2012

Cel mai arzator vis al meu acum este sa avem o casa.Curte, mai exact.Adica o casa la curte.Dintotdeauna am stat in apartament si in putinele ocazii in care ajungeam la tara la bunici faceam intoxicatie, asa ca nu stateam mai mult de 24 de ore pe vizita sau mai mult de 2 vizite pe an.Asa ca dintotdeauna mi-am dorit sa vad verdeata dimineata cand ma trezesc, flori si pomisori, sa am un balansoar pe veranda si hamac, si leagan, si tobogan pentru copil, si….si multe de tot.Asa ca m-am hotarat sa fac o lista cu ce vreau sa am la casa cand vom avea, pentru ca vom avea, stiu sigur.:)Nu de alta, dar se cam aduna si sa nu uit amanunte esentiale..:)
Deci, intr-o ordine absolut intamplatoare,iata:
-hamac(avea o prietena de-a lui Bubu-bunicuta mea- cand eram mica si ce imi mai placea acolo..nu ma mai dadeai jos cand mergeam in vizita la doamna respectiva)
-balansoar pe veranda(astea vin la pachet, pentru ca daca e pe veranda pot sa ma…balansez:D si cand ploua..sa stau cu o carte in mana -si sa citesc..sau nu..:)-sau cu familiuta mea si sa visam cu ochii deschisi.
-tobogan si leagan pentru copii.Leagan imi doresc si eu..imi plac foarte mult.Astea se mai pot schimba/muta etc..pot sa ii pun si un cort, sa ii fac o casuta in copac..vedem noi.:)foarte mult.Astea se mai pot schimba/muta etc..pot sa ii pun si un cort, sa ii fac o casuta in copac..vedem noi.:)

-flori asezate intr-o anumita ordine in jardinière http://www.piatraonline.ro/page.ghivece-vaso-con-righe.html .Adica vreau sa fie ceva simetric, ca eu am boala simetriei. Inca nu m-am hotarat la ce flori sa pun, pentru ca sunt foarte multe si mie imi plac toate…ceva sa fie si frumos si sa miroasa bine si sa tina cat mai mult.:)
–  un gratar in curte .
http://www.piatraonline.ro/page.gratare-de-gradina-placate-cu-piatra-fasonata-bbq-1.html  , o cascada din bolovani decorative  http://www.piatraonline.ro/page.bolovani-decorativi-dekor-casa.html  si bile decorative pentru gradina  http://www.piatraonline.ro/page.bile-decorative-rainbow-30cm.html
Acum sa ma refer si la interior.Nu am veleitati de designer,dar  
atributul principal, asa cum veti vedea, este ca 90% cel putin trebuie  sa fie ALB! Vreau sa aiba un living jos cu un semineu http://www.piatraonline.ro/page.seminee.html , o baie facuta cu marmura http://www.piatraonline.ro/page.marmura.html  cu un lavoar http://www.piatraonline.ro/page.lavoare-travertin-classic-brvi.html , bucataria si dining-ul,plus eventual o camera pentru diverse, un fel de camaruta.Nimic spectaculos.Iar sus 3 dormitoare, unul mare, al nostru, cu baie in camera si dressing, iar celelalte doua dormitoare sa aiba o alta baie pe hol si cate un dressing.La mansarda vreau sa fie open space cu o masa de ping pong(imi place mai mult decat biliardul) si intr-un colt sa fie un mic separe cu un birou…cu calculatorul, cu un sistem..nu stiu..entertainment stuff…Aici mai lucram.
Mda..in linii mari..cam asta e casa mea de vis.Daca imi mai amintesc ceva..editez.:)
Nu e nimic iesit din comun si sper sa mi se indeplineasca cat mai curand in primul rand visul cu casa.

 

 

Un concurs care o sa va placa

Octombrie 9, 2012

 

Click pentru a vizita articolul originalPentru ca stiu ca va plac concursurile, m-am gandit sa va anunt si pe voi de frumosul concurs organizat de Alexandra, de unde daca acveti norocul sa va extraga random puteti castiga aceasta bluzita:

Daca va tenteaza acest premiu , va puteti inscrie dand click aici.

Bafta!

Castiga cu magazinul online UrbanOnes.com!

Octombrie 5, 2012

 

După nebunia de culori de asta vară ,iată că a venit cu paşi repezi şi hotărâţi ,culorile calde ale toamnei invadând pur şi simplu întregul oraş.
Nu ştiu cum sunteţi voi ,dar eu deja mă crizez când este vorba de schimbarea garderobei.Chiar dacă şifonierul este full niciodată nu am destule ţinute sau chiar dacă există mereu sunt în căutare de ceva nou.
Şi aşa începe alergătura prin magazine terestre sau online,poate îmi găsesc ceva să mă multumeasca.
Caut promoţii,verific calitatea,compar preţurile şi apoi cu mare greutate mă hotărăsc la ceva.
Ce să fac fraţilor dacă sunt femeie? Trebuie să coste puţin,calitate maximă şi cel mai important să arăt bine nu?
Spre norocul meu , după lungi căutări m-am hotărât să caut in magazinele online si  am reuşit să-mi delectez ochişorii cu ceva pe UrbanOnes.com..
O mulţime de articole de la rochii,cămăşi etc la încălţăminte comodă toate destinate unui stil de viaţă activ .O colecţie adaptată în stilul toamnei,  vă încânta cu un stil fresh pentru toate gusturile chiar şi pentru cei mai pretenţioşi.
După lungi cugetări m-am hotărât să îmi aleg şi eu câte ceva .Am căutat ceva simplu,nu chiar sofisticat .Ceva în care să arăt bine,să mă simt comod .Ce mi-a încântat ochişorii a fost o jacheta  draguta http://www.urbanones.com/haine-dama/jachete/vesta-imitatie-blana-oxmo-frazzy  ,cămaşă http://www.urbanones.com/haine-dama/camasi/camasa-cb şi blugi  damă  cu o croială frumoasă  http://www.urbanones.com/haine-dama/blugi/blugi-mulati-sw-sandrine , m-ar prinde foarte bine şi le-aş putea purta oriunde.
Ahh şi să nu uit de acei  pantofi albastru electric  http://www.urbanones.com/incaltaminte-dama/pantofi/pantofi-epica  care chiar dacă par un pic cam înalte cred că sunt comode .I-aş putea asorta si cu rochii elegante http://www.urbanones.com/haine-dama/rochii/rochie-tricotata-nousvous-rapic .
Preţurile sunt accesibile,calitate maximă şi voi arăta bine !Le voi purta cu drag în drum spre servici sau chiar la o plimbare de seară.

M-am nascut sa fiu banala

Octombrie 5, 2012

Nu m-am nascut sa fiu o femeie ca toate femeile. M-am nascut ca sa fiu… ALTFEL! Diferita de cei din jurul meu. Deosebita. M-am nascut sa fiu invingatoare. M-am nascut sa nu ma las condusa de sabloane. M-am nascut sa nu trec neobservata pe strada. M-am nascut nu ca sa am case, ci resedinte luxoase. Nu m-am nascut sa fiu o femeie ca toate femeile. M-am nascut ca sa fiu… ALTFEL! Diferita de cei din jurul meu. Deosebita. M-am nascut sa fiu invingatoare. M-am nascut sa nu ma las condusa de sabloane. M-am nascut sa nu trec neobservata pe strada. M-am nascut nu ca sa am case, ci resedinte luxoase. M-am nascut nu sa ajung bine, ci sus de tot. M-am nascut sa ating cerurile si sa le fac celorlalti cu mana de acolo. M-am nascut nu sa-mi cladesc o cariera, ci sa-i ajut pe altii sa-si cladeasca cariere. Nu m-am nascut sa ma pacaleasca iubirea, m-am nascut sa o pacalesc eu pe ea. M-am nascut nu ca sa-mi pierd zilele asteptand ca un cineva cu un suflet feroce abia abia sa-l inteleaga pe al meu, m-am nascut sa ma joc cu ele. Nu m-am nascut sa intreb in stanga si in dreapta daca mi-a vazut cineva sufletul pereche, m-am nascut sa ma plimb cu el mana in mana. Nu m-am nascut deloc sa fiu nefericita! M-am nascut sa schimb lumea, sa fac valuri in pahare de apa, sa creez tornade prin locul in care trec, sa reformez, sa las foc si jaratic in lumea mea. M-am nascut ca sa nu fiu oricum. M-am nascut pentru ca atunci cand nu o sa mai fiu, lumea sa-si aminteasca de mine si sa-si aminteasca in regrete. M-am nascut sa mi se lase cu recunostinta flori pe mormant. M-am nascut om ca sa ma reincarnez in alta viata spirit. M-am nascut sa traiesc o suta de ani. M-am nascut ca sa nu duc o existenta banala. M-am nascut cu o menire: sa schimb viata celor care mi-au schimbat-o mie. M-am nascut sa fiu copil si sa infrumusetez planeta. M-am nascut sa ajung om mare si o salvez. M-am nascut sa inventez arma care nu va distruge pamantul, ci il va salva. M-am nascut sa traiesc cel putin o suta de ani. M-am nascut sa fiu tanara si frumoasa pana atunci. M-am nascut nu ca sa fiu amanta vreunui barbat puternic, m-am nascut sa fiu eu puternica. Sa frang in zece inimile barbatilor. Sa fiu pururea sotie. Sprijin si viata si mentor si model si iubita si adorata si invidiata si ravnita. Niciodata sacrificata, niciodata obosita, niciodata trista, niciodata invinsa. Dar sunt o femeie banala. Nu sunt un fashion icon. Ochii mei nici macar nu se scalda in vreo culoare deosebita. Trupul meu arata banal necioplit de bisturiu. Respir banal, ma misc intr-un ritm banal, exist banal, gandesc normal si in consecinta uimitor de banal. Seman teribil cu celelalte femei si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste farduri aruncate cu o altfel de migala, niste vise, un univers interior. Nu am capatat acele aptitudini de lider, am invatat doar cum sa ma conduc. Nu stiu sa fac un barbat sa ma considere viata lui, dar cand iubesc il pun in centrul propriului univers. Nu pot sa schimb lumea asa cum as vrea, ci o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiva ca sufletul sau. Imi este chiar teribil de frica de momentul in care o sa aduc si eu pe lumea asta terifianta suflete crude si pure.  Si imbatranesc, si ridurile stiu cum sa-si fac drum spre suprafata pielii. Si pe masura ce imbatranesc imi dispare dorinta de a schimba lumea si apare cea de a-mi gasi locul meu in lumea asta. Nu palate, dar o casa in care sa ma simt ca acasa. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei care ma iubesc. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc si eu. Nu sa fac cariera cu succes nebun, ci sa ma innebuneasca sentimentul ca da, e minunat sa faci miracole din ceea ce iti place. Probabil ca m-am nascut sa fiu banala M-am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt.

Cand judeci o blonda, fereste-te de ea!

Octombrie 5, 2012

As strecura si cateva dezavantaje ale statutului de blonda, insa sunt atat de marunte si insignifiante ca ma gandesc ca nici nu merita osteneala de a fi mentionate. Ocazional esti tinta ironiilor colegilor. Absolut intamplator, fara vreo legatura cu realitatea, te trezesti personajul principal dintr-un banc de zile mari, mai mult sau mai putin deocheat. Din cand in cand rezultatele muncii si ale eforturilor tale intelectuale sunt detronate de sexualitatea ta, meritele si calitatile tale reale sunt ignorate in favoarea calitatilor fizice si a blondului epatant. Galbenul deoache inteligenta. Sa ma feresc de blonde! Asa suna o replica adresata de o cunostinta si menita sa ma lase neintentionat fara de replica: sa ma feresc de blonde. S-a trecut cu vederea ca eram demna purtatoare a unei culori de par similare. Persoanele de fata intotdeauna se exclud. Si ce daca tu esti blonda?… Da. Chiar asa! Si ce daca? Si eu care credeam ca daca esti blonda, te bucuri numai de avantaje si esti placuta de mai toti si cu precadere de toti care conteaza: barbatii, persoanele de sex opus…Iata ca lumea se fereste subit de tine. Si de ce sa ma feresc de blonde? Din cauza surprizelor pe care ti le pot oferi acestea (nu stiu daca placute sau nu; a uitat sa specifice). Ca si scolarita, blondul ma prindea de minunea. Ne potriveam unul cu celalalt. Si ce daca se mai intampla sa uit sa-mi fac tema pentru acasa? Nu ca nu as fi stiut sa o fac sau ca s-ar fi indoit cineva de capacitatea mea de a-mi face temele cu brio, dar eram atat de blonda si de zapacita… Iar blondelor li se scuza si li se iarta multe si mai ales incapacitatea de aducere aminte. Iar daca imi convenea sa ma complac in statutul meu de blonda, iar avantajele erau vizibile, de ce nu as fi facut-o? De ce sa nu joci rolurile pe care ceilalti le asteapta sa fie interpretate magistral? Se spune despre femeia blonda ca nu este nevoie sa faca eforturi ca sa cucereasca, caci s-a nascut cu darul cuceririi. Ea nu bate in portile seductiei, ci ea este cea care le deschide, asteaptandu-si cu rabdare cuceritii. Si uite asa, se intampla ca si astazi, cand se strecoara cate o greseala in proiectele pe care le am de finalizat, sa mai apara cate cineva dornic sa imi ia apararea, invocand unul dintre cele mai plauzibile si stupide motive: sunt blonda. Si daca esti blonda, chiar sa nu te deranjeze pledoarii de aparare inventate de minti luminate de neuroni de gradinita? Gresesc pentru ca sunt obosita, gresesc pentru ca nu sunt atenta, gresesc din exact aceleasi motive pentru care gresesc si celelalte persoane. Nu gresesc pentru ca sunt blonda. As strecura si cateva dezavantaje ale statutului de blonda, insa sunt atat de marunte si insignifiante ca ma gandesc ca nici nu merita osteneala de a fi mentionate. Ocazional esti tinta ironiilor colegilor. Absolut intamplator, fara vreo legatura cu realitatea, te trezesti personajul principal dintr-un banc de zile mari, mai mult sau mai putin deocheat. Din cand in cand rezultatele muncii si ale eforturilor tale intelectuale sunt detronate de sexualitatea ta, meritele si calitatile tale reale sunt ignorate in favoarea calitatilor fizice si a blondului epatant. Galbenul deoache inteligenta, iar multi vor spune ca insasi faptul de a aborda o astfel de tema ma face sa fiu „blonda”(a se vedea ca pentru multi, in dictionarele persoanele, cuvantul “blond” desemneaza lipsa de inteligenta). Si ca fizic, da, sunt blonda. Nu spun ca nu imi place sa fiu in centrul atentiei pentru ca as minti. Pentru ca sunt blonda, am parte din plin de atentie. Si nu de putine ori la modul negativ… Mai are cineva in ziua de astazi prejudecati legate de culoarea parului? Eu am vazut ca destul de multi… si mai mult ca niciodata, dar probabil ca iarasi blondul meu isi da in petic. Imi place sa rastorn prejudecati imature in secolul aclamat si aplaudat al maturitatii, sa dau peste nas si sa demonstrez ca pot fi mai mult decat ceea ce se crede despre mine… Si tot cunostinta in cauza a tinut sa ma lamureasca cu orice pret. Da, intr-adevar pentru o blonda este mult mai usor. Cu ochii sai mari, cu parul auriu lasat sa curga valuri pe spate, cu cate o suvita mai deschisa aruncata cu iscusinta printre pletele in vant de catre vreun stilist la moda, cu zambetul larg, o blonda imblanzeste cu usurinta orice inima. Si chiar daca nu blondul nu este trecut in CV la rubrica indemanari profesionale, in calitate de blonda este mult mai usor sa inmoi inima angajatorului. Daca acesta este barbat, te poti intitula o norocoasa. Daca dai interviu cu o femeie, ghinion. Ai cam incurcat-o! Zambesti mai frumos, insa mai mult ca sigur ca angajatorul te percepe a fi mai putin competenta decat o bruneta, o satena sau o roscata. Probabil ca ai abilitatile de comunicare foarte dezvoltate. O sansa exista chiar si pentru blonde… Sa fiu blonda, sa nu fiu blonda… Imi place sa fiu blonda, sa ironizez si sa ma ironizez asa ca am decis sa nu ma vopsesc niciodata bruneta. Ma intreb insa daca nu este nevoie de mai mult decat frumusete si o culoare deschisa a parului. In mod sigur este. Cineva spunea (in acest moment nu-mi amintesc si cine) ca atunci cand porti o conversatie cu o persoana, farmecul frumusetii acesteia dureaza maxim 15 minute, dupa care, daca nu intervin si alte calitati, acesta dispare. Cu totii constatam ca asa si este! Cine spunea ca s-au potolit prejudecatile la adresa blondelor? Judecati si voi fara prejudecati!… Cu minte, v-a scris o blonda…

Cum ar fi fost daca?

Octombrie 5, 2012

Cum ar fi fost daca m-as fi intors cand mi-ai spus sa plec, daca nu auzeam cuvintele cum ma gonesc nemiloase, ci inima ta cum ma minte si ma cheama disperata inapoi? Cum ar fi fost daca lasam sa plang tare si nu zambeam ipocrit a nepasare? Cum ar fi fost daca iti asezai cerul langa cerul meu, daca mutai marea langa lacul meu, daca pictai viata mea in culorile tale, daca viata ta o includea si pe a ta? Unele vise sunt facute sa te inconjoare cu liniste si sa te imbratiseze suav, mirosind a noapte buna. Dincolo de intuirea si intelegerea semnificatiilor lor psihologice, alte vise sunt facute sa te lase perplex. Sa te ameteasca pana la naucire si durere. Pana acum, in visul meu din miez de noapte era bine si promisiune de uitare si evadare. Pana cand m-am trezit leoarca, pana cand patul devenea lacul in care ma pierdeam si camera apa in care ma inecam si fotografia din rama, persoana care imi intindea mana la care nu mai ajungeam. Pana cand visul s-a prefacut in imagini si culori care se retrag si se amesteca, in senzatii care se pierd, in gusturi pe care nu le mai simt, in idei care mi-au facut inima sa bata repede, repede, zvacnind de intristare mult timp dupa. Pana cand m-am uitat in stanga si in dreapta si am adormit la loc. Si am visat din nou. In visul meu de noapte nimic nu este extraordinar, se perinda oamenii pe care ii intalnesc si pe timp de zi si adevar, oameni pe care nu i-am mai vazut niciodata, locuri, peisaje, intamplari reale sau imposibile, dorinte refulate, impliniri tesute doar de imaginatie, transpuse in suflet. Insa visul acesta din miez de noapte mi-a sfasiat inima in doua. Nu ma gaseam in el, nu te gaseam. Ma pierdusem, erai pierdut. In el nu era niciun viitor, in el erau scrise doar franturi de trecut. Unul obisnuit. Comun si banal. Trait cu o persoana uitata, cu un chip drag, alaturi de un corp familiar, de ochi care frig, de buze care ametesc, in privirea care te trezeste. “Cum ar fi fost daca eu vroiam sa inteleg cand tu baguiai cuvinte? Cum ar fi fost daca as fi putut derula timpul si opri din curgere o singura zi din viata mea, iar aceea sa capete forma vointei si a dorintelor mele? Cum ar fi fost daca m-as fi intors cand mi-ai spus sa plec, daca nu auzeam cuvintele cum ma gonesc nemiloase, ci inima ta cum ma minte si ma cheama disperata inapoi? Cum ar fi fost daca lasam sa plang tare si nu zambeam ipocrit a nepasare? Cum ar fi fost daca iti asezai cerul langa cerul meu, daca mutai marea langa lacul meu, daca aduceai nisip pe plaja mea, daca pictai viata mea in culorile tale, daca viata ta o includea si pe a ta? Cum ar fi fost daca as fi aflat din timp ca pentru unele decizii nu exista un „mai tarziu” spre o cale de intoarcere? Cum ar fi fost ca visul meu de acum sa fie realitatea ta? Cum ar fi fost sa am certitudinea ca cel putin m-ai iubit cu adevarat?…” Visul incepea cu mine intreband, cu tine zambind si nimeni raspunzand. Din vis direct in realitate. Buimacita. Cu inima galopand, alergand sa se prinda de pereti. Regretand, asteptand raspunsul, cautand persoana, batand-o cu pumnii in piept si cerandu-i explicatii. Cum ar fi fost daca?… Ar fi fost altfel. Zadarnic. Trist. Minunat. Reconfortant. Ar fi fost totul sau nimic. Mai multa curatenie in sufletul meu, mai multa acceptare, mai multa seninatate, iubire, splendoare, soare mai ceva ca vara, ploi mai bogate ca toamna. De fapt, nu stiu cum ar fi fost daca… Nu stiu cum ar fi fost cu tine pana mai tarziu in viata mea. Nici in vis nu am putut afla

 

 

Intai sa merite apoi sa ma iubeasca

Octombrie 5, 2012

Azi nu mai vreau ce am vrut, nu mai vreau fum si amagire. Nu mai imi sunt de ajuns. Nu mai vreau scufundare in singuratate si sa cred ca asa imi este cel mai bine. Vreau culoare, viata, siguranta. Vreau liniste. Si incredere, si speranta mai ales. Multa de tot, cat sa-mi ajunga pentru tot restul vietii, cat sa nu mai mi-o pierd niciodata. Nu mai vreau ca amintirile sa-mi fie tot ce mi-a mai ramas. Vreau altele noi, unele fara strangeri de inima, fara lacrimi in ganduri. De ce nu vin cand am nevoie de ele? De ce nu le gasesc atunci cand imi lipsesc cel mai mult? In trecut, de buna voie si nesilita de nimeni, am avut prea putine asteptari de la iubire, sperand ca astfel o sa o fac sa creasca mare. Am lasat totul la voia sortii si pe mine dusa in nestire de ea. Am facut de dragul oricui, dar mai putin al meu, compromisuri, unul dupa altul, altul dupa unul. Dar va rog, din tot sufletul, nu faceti asa cum am facut eu. Orice femeie de pe acest pamant care iubeste are dreptul sa-i fie rasplatita iubirea. Asa ar fi just, asa ar fi uman. Asa am fi toti iubiti. Luati-va soarta in mana si mandriti-va trufase cu ea. Iubirea pleaca intr-adevar de la propria persoana si abia apoi se leaga de o alta. Nu oferiti totul inainte de a va asigura ca o sa va fie oferit totul. Stiu ca iubirea e ca o loterie si ca niciodata nu o ai certitudinea ei. Dar ii vezi semnele, ii intuiesti prezenta, simturile tale ti-o striga, undeva pielea, sangele si creierul o realizeaza. Atunci atunci e cazul sa-ti daruiesti sufletul. Stiu ca nu suna deloc crestineste, dar este echitabil daca ceea ce iti doreste pentru tine inseamna binele: nu iubiti pe cel ce nu va iubeste. Nu invocati timpul in ajutorul vostru, nu asteptati vreo minune din cer, nu cersiti iubirea si nu va lasati umilite doar din speranta ca la un moment dat o sa fiti iubite. Iubirea nu inseamna sa o implori si sa te umilesti. La final, tot tu o sa fii cea care plateste. O sa platesti cu dezamagirea, dand nastere in chinuri unor monstri de sentimente, cu greu o sa scapi de senzatia de desertaciune si gol, de sentimentul de ura fata de tine si fata de cel care te-a facut sa te urasti. Cu greu o mai poti sa-ti deschizi sufletul in fata altcuiva, cu greu o sa-ti regasesti increderea, cu greu o sa construiesti la loc speranta. Cu greu scapi de imaginea celui care te-a facut sa suferi. Probabil ca cer prea mult de la iubirea pe care nu o mai am sau nu am avut-o niciodata. Dragostea e mult prea oarba ca sa vada bine, noi prea comozi ca sa ne dezlipim genele si sa privim mai departe de ceea ce apare in fata genelor. Poate ca astept prea mult de la o iubire viitoare, dar nu vreau decat o iubire care sa merite, care sa imi incalzeasca sufletul si sa nu mai arda tot in calea ei. Nu mai vreau ce am vrut, nu mai vreau fum si amagire. Nu mai imi sunt de ajuns. Nu mai vreau sa ma pierd in singuratate si sa cred ca asa imi este cel mai bine. Vreau culoare, viata, siguranta. Vreau liniste. Si incredere, si speranta mai ales. Multa de tot, cat sa-mi ajunga pentru tot restul vietii, cat sa nu mai mi-o pierd niciodata. Nu mai vreau ca amintirile sa-mi fie tot ce mi-a mai ramas. Vreau altele noi, unele fara strangeri de inima, fara lacrimi in ganduri. De ce nu vin cand am nevoie de ele? De ce nu le gasesc atunci cand imi lipsesc cel mai mult? Din ce magazin de lux sau de la ce taraba as putea sa le cumpar? Le-as cumpara pe cel putin trei ani din viata mea. Am nevoie din tot sufletul de cineva care sa merite. Sa-mi dovedeasca ca merita sa fie iubit si nu doar pentru o saptamana, nu doar pentru o noapte, nu doar pentru un schimb de imbratisare, nu doar pentru o imbinare de buze, nu doar pentru o iluzie de moment, nu din frica ca odata cu plecarea trupului de langa tine, raman eu fara suflet. O iubire care sa nu ma arunce in lamentare si in plangere de sine. Sa ma faca mai buna si mai umana decat sunt acum. Mai senina. Mai in zambet si fericire. De ce este adevarat ca noi femeile vrem intotdeauna prea multa iubire? De ce ne asezam sufletul in fata broscoiul broscoilor cu speranta ca broscoiului o sa-i fie de ajuns ca sa se transforme in printul printilor? De ce nu intuim ce o sa faca cu el? De ce nu vedem cum il priveste lacom si il apuca hulpav? De ce nu credem ca o sa manance din el pana la saturarea pantecelui, iar apoi nici nu o sa se mai deranjeze sa multumeasca pentru el? De ce nu vedem ca nu se multumeste cu unul, ca vrea sa incerce si altele? De ce cuvintele mele nu au sens pentru unii? De ce sunt egoista daca tanjesc dupa o persoana care intai sa merite si abia apoi sa ma iubeasca?

 

Posesoarea de stil

Octombrie 5, 2012

Stilul nu se poate cumpara sau vinde. Dar se poate invata. Stilul nu are pret, insa este extrem de pretuit. Stilul nu tine cont de ani. Stilul nu inseamna sa-ti ascunzi defectele, dar nici sa le ignori. Pur si simplu sa le constientizezi, iar ceilalti sa le accepte ca pe ceva normal. Nu este o frumusete exceptionala, dar are stil. Si prin asta am spus totul despre o femeie. O femeie ca toate celelalte. Dar ne place. Undeva, la nivel psihologic, se naste o simpatie, o recunoastere tacuta a unor merite chiar nedeclarate, se strecoara un pic de admiratie, un strop de invidie, se trage un semnal de alarma aupra unei potentiale surse de inspiratie, se invata o lectie personala de stil. Punct. Ne place felul femeii de a fi, de a se imbraca, de a purta ceea ce imbraca, de a se machia, de a arata bine, de a accepta firesc propriul efect asupra celor din jur, nu de a asorta rujul la propria persoana, ci de a-si asorta propria persoana la nuanta de ruj, de a stii ca straluceste intr-o anumita culoare vestimentara, de a constientiza ca o lumina obscura ii face ochii sa arate umezi, ca un anumit tip de bijuterie ii evidentiaza eleganta naturala a gesturilor si a miscarilor, etc. Ne place acel ceva care ii este specific si pe care totusi nu l-am putea defini cu usurinta. Ba chiar deloc uneori. Ba chiar confundand moda cu stilul, stilul cu moda, pe cele doua cu frumusetea. Ce ne place? Poate eleganta, poate felul in care isi poarta tinutele, poate felul in care se simte atragatoare, poate felul prin care stie sa se exprime. Poate toate combinate. Fara poate… ne place stilul sau. Sigur ne place stilul sau de a fi, de a exista mai inainte de a arata bine si a se imbraca cu gust. Stilul nu se poate cumpara sau vinde. Dar se poate invata. Stilul nu are pret, insa este extrem de pretuit. Stilul nu tine cont de ani sau varsta. Stilul nu inseamna sa-ti ascunzi defectele, dar nici sa le ignori. Stilul inseamna ca tu pur si simplu sa-ti constientizezi anumite minusuri, iar ceilalti sa le accepte ca normalitate. Greta Garbo, Sfinxul suedez, divina, celebra si adorata de o lume intreaga pentru stilul sau, nu si-a negat niciodata propria timiditate si nici nu a incercat sa-si schimbe felul visator de a fi. Reveria, melancolia din privire, misterul in care si-a inconjurat viata… tocmai acestea au individualizat-o. I-au acordat stil… unul inconfundabil de altfel. Il ai la 18 ani, il ai si la 60. Il ai si atunci cand esti imbracata si intr-un capod de seara, si atunci cand imbracata in conformitate cu cerintele ultimului trend. Stilul inseamna si moda, insa nu provine doar din ea. Se deruleaza din interior si explodeaza la exterior. Chiar daca implica tot ceea ce implica si moda: selectia hainelor, asortarea si combinarea acestora, deciziile legate de stil se iau nu sub influenta publicitatii sau a trendurilor, ci dupa anumite criterii interioare. Acestea sunt, ce-i drept, influentate si influentabile, insa nu se schimba, odata cu schimbarea sezonului Stilul inseamna constientizarea propriei valori si raportarea acesteia, selectiv, la lumea materiala. Stilul reprezinta o strigare a individualitatii si acceptarea diferentelor din noi. Stilul inseamna a-ti cunoaste defectele si calitatile pentru a le accentua pe ultimele, dar nu a le nega pe primele. Stilul reprezinta o expresie a caracterului si a spiritului proprii, a convingerii ca o femeie are dreptul sa fie luata in seama, ca merita sa fie luata in seama si ca se poate face remarcata atunci cand este luata in seama. Stilul respinge sabloanele, presupunand o existenta individualizata. Stilul poate insemna orice, atat timp cat aduce prospetime, noutate. Ceva diferit. Ceva vechi. Ceva nou. Ceva care sa semene cu femeia care il exprima. Stilul inseamna democratie si libertate in sensul in care acorda fiecarei femei dreptul de a-si dezvolta o identitate unica, de a se manifesta unic prin felul in care se pune in valoare, se evalueaza, se corecteaza, se dezvolta, se perfectioneza. Stilul este simplitate, dar insotita de atitudine. Uneori de extravaganta. Stilul este democratic, insa are si o latura aristocrata, regala. Ii individualizeaza pe cei cu stil de cei al caror fel de a fi denota pragmatism si functionalitate. Stilul ii anunta pe cei din jur ca posesorii sai au un simt al individualitatii bine dezvoltat si ca de ei singuri depinde afirmarea acesteia. Stilul inseamna inteligenta deoarece necesita o buna cunoastere a propriei persoane si o incercare oermanenta de a afla altceva nou despre sine. Stilul nu dezvaluie niciodata totul despre o persoana intr-un anumit moment si doar printr-o singura tinuta, chiar daca asa lasa impresia. Stilul este prea complex, ca sa fie limitat si unitar. Este surprinzator. Uneori neasteptat Stilul inseamna optimism, optimism ridicat la rangul de vizibilitate. Stilul presupune ca tu sa le arati celor din jur ca esti o persoana care prezinta interes pentru ei, ca ei prezinta interes pentru tine, ca viata in sine prezinta interes si ca datoria ta, prin vestimentatie si stil, este de a-ti declara interesul  fata de tot. Stilul inseamna asumarea anumitor riscuri, fara a te schimba in mod ridical si fara a scoate in evidenta anumite aspecte care nu te reprezinta. Pe scurt, stilul este de fapt o trambulina spre autoevolutia personala, spre frumusete, spre a fi si a arata lumii ca esti, spre acceptare si spre constientizarea propriei valori si a insemnatatii celorlalti

 

 

Cel mai complet smartphone

Octombrie 5, 2012

Pozitiv: Sunt posesorul acestei jucarii, printre care si telefon Apple iPhone 4, de aprox 2 saptamani. Nu obisnuiesc sa-mi dau cu parerea pe forum-uri sau blog-uri insa interesul personal pt Apple a crescut simtitor de cand am achizitionat telu. Am studiat ceva vreme piata in cautarea unui telefon care sa imi satisfaca nevoile unui user deja experimentat in ale smartphone-urilor (am detinut Symbian, WM 6.5 & Android) asa ca am ales 4s pt: USURINTA in utilizare – de cum pornesti un iPhone vei vedea cat de simplu si cat de intuitiv este iOS, de la configurare setari telefon, agenda, contacte, cont email pana la panoul de control aplicatii VITEZA de raspuns – in fond asta intereseaza cel mai mult si nu specificatiile; iti vei da seama de user experience cand vei fii user-ul acestui telefon HARDWARE – aici sta cel putin f. bine camera foto+video, ecranul, senzorii, cpu+GPU fiind implementate optim; un minus care nu este f. deranjant, codec ul audio a fost downgradat fata de vers. precedenta pt o autonomie imbunatatita SOFTWARE – aici practic a fost marea mea retinere, si eu fiind unul luat de val de Android. Am vrut sa schimb cu iOS  Nu pot sa zic decat ca iOS reuseste sa livreze cel mai bun feedback in utilizare cu resurse mai putine decat Android, in fond prinicipalul competitor. O caracterizare scurta: Elegant, Simplu si Eficient!  Pro: -Aspect -Calitatea constructiei -Viteza -Aplicatii
Recomand acest produs.

Negativ: Contra: -Intr-o tara ca Ro unde nu exista putere financiara si Conceptul de ‘copyright’ acest telefon va ramane in continuare ‘fitza de cafenea’ –Bateria putea fii mai mare